Un mai mare și mai adânc înțeles al seminarului: să aduni toate piesele, fără să le judeci sau să le disprețuiești și să le așezi în povestea mântuirii tale.
Ca să nu pierzi multă vreme și să nu riști să nu recunoști „piesele”, e mai bine să nu sapi sau să scormonești în tine, în ceea ce numești gunoi, ci doar să accepți ce ți se oferă, ce vine la vedere și, mai ales, ce vezi la ceilalți.
Adică ce vezi oglindindu-se în cei de lângă tine. Sunt lucruri pe care le putem vedea doar în oglindă. Și dacă pentru cele ale trupului folosim oglinda materială, fie cea din baie, fie un aparat de văzut cele de dincolo de piele, pentru cele sufletești îl avem pe cel din fața noastră. Nu vom vedea la el decât ce refuzăm să vedem la noi, fie rău, fie bine. (MS)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu