miercuri, 6 martie 2013

214. Singurul loc în care Îl putem chema pe Domnul ca să ne vindece

Taina vindecării omului: luăm aminte la noi, ne comparăm cu Domnul și cu Poruncile ca să ne cunoaștem, să ne conștientizăm și să ne acceptăm neputința, singurul loc în care Îl putem chema pe Domnul ca să ne vindece.
Strădania omului de a fi bun, perfect, fără Dumnezeu este felul în care își zidește „trupul morții” și temelia iadului sufletesc. Omul n-a primit bunătatea și perfecțiunea prin creație, ci a fost chemat să le dobândească și să se bucure de ele în relația ontologică, vie, cu Cel Singur Bun, Dumnezeu. Chemarea de a deveni desăvârșiți, „precum Tatăl nostru Cel Ceresc”, este chemarea la lucrarea asemănării cu Dumnezeu care este o împreună lucrare cu El și nu o imitare a unui model exterior. Noi punem „ale noastre”, adică ceea ce am primit în stăpânire prin creație și Dumnezeu pune „ale Sale”. Și punerea lui Dumnezeule e cu atât mai bogată cu cât omul se oferă pe sine, ale sale, ca să primească Darul. Și oferirea de sine, și primirea Harului sunt lucrări, activități libere și conștiente ale omului.

Tot ce facem prin asceză este pregătirea unui bune oferiri de sine. Este știința și arta de a ne goli de noi pentru a-I face loc lui Dumnezeu. Iar această golire e o adevărată moarte pentru că ne cere și ne învață să nu ne mai folosim puterile ca instrumente de procurare a celor necesare vieții și devenire, ci ca vas primitor, ca potir viu al prezenței și lucrării lui Dumnezeu. Când fac voia lui Dumnezeu, nu fac altceva decât să-I fac Lui loc și locaș în sufletul meu, în voia mea. Este cea mai grea lucrare a omului programat să facă voia lui pentru că el „poate și șţie mai bine” ce are de făcut!

E greu dar nu imposibil, ci chiar ușor dacă luăm „jugul Domnului” și „povara Lui”!

Cum? Așa cum Însuși ne învață, pas cu pas, zi de zi și ceas de ceas când alegem să trăim în ascultare fără să ne măsurăm și evaluăm după cele ale lumii. (MS)

213. Seminarul Iertării, Sesiunea 4

Serile Talpalari, 5 martie
Despre sesiunea a patra
Ascultaţi aici 

Prin cadere, lumea lui Dumnezeu devine lumea aceasta, fiind intemeiata pe violenta. Lumea aceasta este parazitata de puteri potrivnice lui Dumnezeu incepand de la cadere.

Fascinatia de rau este violenta ucigasa, ca o atractie irationala de  ucidere. Fiecare om are aceasta foarte ascunsa sau mai prezenta, in functie si de violenta din neamul lui. Pe asta se bazeaza si producatorii de filme horor si numarul mare de oameni care le vizioneaza.


Emotia este ceea ce simte trupul intr- o situatie din afara. Daca trupul nu poate face ceea ce emotia ii cere (sa fuga, sa se apere), atunci emotia se depoziteaza in trup, formandu- se ca niste noduli. (cum e cazul vietii intrauterine sau a copilariei timpurii) Acum s-a descoperit unde se stocheaza aceste amintiri: fiecare organ intern este invelit intr-o membrana ca o pielita alba . Cand e o emotie stocata, se face o bula de apa in acea pielita, ca un nodul. Aceste emotii stocate creeza situatii in care sa poata elibera, dar din pacate la nesfarsit, pana hotaram sa ne eliberam de tiparele emotionale si sa vindecam trauma initiala.
Atata timp cat ramanem in memoria acestui trup, suntem in logica violentei ucigase.
Noi venim in aceasta lume, facand parte din aceasta lume, avand o partitura mai bogata sau mai saraca, in functie de partiturile parintilor.
Aceste partituri se transmit prin ADN si noi alegem cum citim si cantam partitura, si unele din emotiile de acolo poate ca nu le vom activa.

Acum sunt tot felul de terapii de eliberare emotionala, dar eliberarea este cumva pana la moarte, pentru ca firea nu poate fi vindecata prin asta, nefiind o asumare completa si vindecare.

Intoarcerea si vindecarea este favorabila mai ales in neputinta. Taina este ca o omul e neputincios. Noi avem tehnici ca sa putem cat mai multe. Vine o vreme cand nu mai putem continua fara a face o schimbare.


Omul tanjeste pentru iesirea din robia violentei ucigase, pentru ca e o fiinta insetata de pace si iubire.
Setea fiind infinita, nu poate fi implinita cu ceva finit. Dorinta omului este de a deveni ca Dumnezeu, cu Dumnezeu.
Omul insetat de Dumnezeu se izbeste de propria neputinta si lucrarea raului.

Raul este o facere, o lucrare, o energie creata. Cineva este rau pentru ca face ceva rau si face ceva rau pentru ca face fara Dumnezeu. Lucrarea Botezului nu este stergerea necuratiei trupului, ci deschiderea spre cugetul cel bun al lui Dumnezeu( conform Epistola 1 a Sf Ap Petru, cap 3,10-22)

De cate ori luptam impotriva raului sau ca sa schimbam pe cineva devenim ucigasi.

Primul pas de iesire din aceasta logica este unirea omului cu Dumnezeu prin Sfintele Taine.

Lupta dintre bine si rau se da in inima mea.

Cunoscuta si acceptata, slabiciunea omului devine marturie a milei lui Dumnezeu.


La un moment dat nimic nu mai merge. De ce nu mai merge? Pentru ca m- am indepartat de locul intalnirii care este neputinta mea.

Experienta neputintei in Hristos este simultana cu venirea si lucrarea harului lui Dumnezeu care face ca insasi limita asumata sa devina har.
Daca nu ne rugam, lucrarea iertarii o facem tot cu egoul. Egoul nostru e foarte destept, are masterate, doctorate si e foarte bun teolog. El poate sa aranjeze si sa faca toate, dar face EL, fara Dumnezeu si lucrarea nu e vindecatoare. (MS)

luni, 4 martie 2013

212. In comunicare putem fi generosi doar ca receptori


Vine o zi in care, dupa ce ai tot primit, trebuie sa dai si tu. E un moment de singuratate si angoasa. Cand accepti curajos acest moment are loc o transformare: centrul se deplaseaza, se rastoarna: eram punctul centrifug ce aduna toate catre sine si acum devenim un punct centripet din care toate pleaca spre ceilalti. Cine refuza aceasta transformare sufera o ruptura psihica si existentiala si, regretand ca nu poate sa ramana copil, va dispretui realitatea si va idealiza mereu altceva, creand idoli( Bertrand Vergely)

- In comunicare putem fi generosi doar ca receptori, primind ce ni se da.

- Lupta impotriva tiraniei este lupta impotriva sclavului launtric.

- Maretia omului: calitatea de a fi TU pentru cineva.

- Iubirea este cea care vine la mine, se manifesta prin mine pentru tine. Iubirea nu este in mine, ci vine la mine de la Cel care este Iubire.

- La Tolle trairea clipei este o afundare in clipa ca intr- un neant. La ortodocsi trairea clipei este o asteptare, ca o tindere spre Domnul, o impartasire acum dar si asteparea unei impartasiri mai adevarate in eshaton.

- Maica Domnului ii da feedback Sfantului Siluan: "Nu- mi place cand faci asta!" Nu ii spune ca esti prost, rau ci cand faci ASTA nu imi place.

- Maretia mea este cea ascunsa, care lucreaza in lucrul marunt. Mantuitorul a lucrat la tamplarie, nu a inceput sa faca minuni de mic ca sa arate cine e...

- Cunoasterea de sine la ortodocsi este oferire lui Dumnezeu, spre deosebire de psihanalisti care fac din cunoastere de sine disecare.

- Pocainta este rasturnarea mintii care acuza si catalogheaza.
(Maica Siluana, seminar Comunicare 1,2 mar 2013)