marți, 13 noiembrie 2012

197. Despre puterile sufletesti

Puterile sufletesti:
- pofta
- iutimea
- ratiunea

Aceste puteri pot avea o lucrare fireasca sau patimasa. E fireasca daca doreste implinirea unei nevoi cu care ma mentin in viata. E pacatoasa daca dorinta e indreptata spre placere.
Carnea se indumnezeieste: dorinta carnii se intalneste cu dorinta duhului.
Ce doreste duhul: viata, unirea cu Dumnezeu
Despartirea simtirii de ratiunea implinirii este rastignirea poftei trupului.!!!!!

Dorinta carnii este moarte iar dorinta duhului este pacea
Pofta are doua patimi:
- dorinta
- placerea

Moare puterea cu care imi implineam placerea, moare viata moarta.
Ce ramane viu in aceasta moarte: dorinta care devine vas al energiilor necreate.
Viata vine prin moarte. Cum?
Acceptand moartea care este neimplinirea poftei si primind viata ca organ de receptivitate care este Dumnezeu

Iutimea slujeste dorinta, pofta. Este o putere a sufletului.
Patimile iutimii:
- frica: nu voi avea lucrul dorit
-mania: sunt impiedicat sa fac obiectul dorit
- tristetea: am pierdut obiectul dorit

Ratiunea este a treia putere a sufletului. Ea aduce solutii pentru implinirea cerintelor simtirii robita poftei.
Prin taierea  ratiunii simtirea devine instrument al virtutii.
Atentia la simtire aduna puterile firii si le ofera puterii lui Dumnezeu.
Trupul si sufletul simt durerea. Persoana, subiectul poate alege intre cautarea consolarii printr-o placere, fuga de la locul simtirii si acceptarea ei, trairea ei ca rugaciune si iubire si credinta care e incredere in vederea celor ce nu se vad.
Deci, omul e purtat de doua legi:
- a trupului: are la dispozitie simtirea prin care omul are la dispozitie lumea vazuta si se bucura de ea in mod sanatos sau patimas,
- a duhului: are la dispozitie lucrarea mintii
Mintea are doua puteri:
- una rationala
- una iubitoare
Ea se poate afla in urmatoarele  situatii:
- activeaza lucrarea rationala prin care cauta, gaseste, deosebeste binele de rau, rosteste cuvintele rugaciunii
- este activata de iubirea de Dumnezeu, se uneste contemplativ si pasiv cu Dumnezeu
- se inchide prin placere in trup si-n lucrurile sensibile sau in imaginea lor

Duhul omului este vas, e receptacol energetic, vas de energie creata pt a recepta energia necreata a lui Dumnezeu.
Prin despartirea de Dumnezeu, in duhul omului a ramas un gol existential pe care incearca sa-l astupe sau de care fuge fie folosind energii superioare sie, demonice, fie energii create de la nivelele inferioare ale fiintei sale.
Frica vine din perceperea acestui gol, vid si consta in fuga de perceperea acestui gol si se manifesta pe toate palierele existentei si in trup si insuflet. Acceptarea golului, rabdarea reactiilor psihosomatice la acceptarea lui si chemarea lui Dumnezeu este inceputul rugaciunii.
Cand mintea (nous) si gandirea (logos) se infatiseaza lui Dumnezeu punem inceput rugaciunii launtrice.

Mintea cade inaintea lui Dumnezeu prin atentie.
Cuvantul cade inaintea lui Dumnezeu prin rugaciunea fierbinte, epicleza. Atunci se trezeste si duhul (pneuma) prin strapungerea inimii si iubire. Asadar rugaciunea curata uneste mintea, cuvantul si duhul. Prin cuvant rosteste numele lui Dumbezeu si aduce cererea, prin minte tinteste neimprastiat spre Dumnezeu cel chemat prin duh arata strapungerea, prietenia si iubirea.
Omul cel tainic al inimii este alcatuit din trup si suflet. Trupul este rugaciunea neincetata si sufletul este atentia exacta.( sf Teolipt al Filadelphiei)

Purtarea Crucii este dubla pt ca dubla e firea noastra si presupune rastignirea trupului si rastignirea mintii( sf Isaac Sirul )
Rabdarea simtirilor trupului din vremea necazurilor si a nevointei este rastignirea trupului.
 Rastignirea mintii este o osteneala subtire a mintii in partea ei poftitoare si se numeste contemplare. Rabdarea necazurilor, a ostenelor si a ocarii curata iutimea sufletului cu puterea inflacararii. Contemplarea lamureste partea intelegatoare prin iubirea sufletului care este partea lui poftitoare. Dar cine impins de dulceata contemplarii face sa premearga deprinderea ei inaintea rastignirii trupului prin rabdarea necazurilor din lacomie sau trandavie starneste mania. Contemplarea este o cunoastere exacta si intima a oricarei realitati examinate.

Un comentariu: