213. Seminarul Iertării, Sesiunea 4

Serile Talpalari, 5 martie
Despre sesiunea a patra
Ascultaţi aici 

Prin cadere, lumea lui Dumnezeu devine lumea aceasta, fiind intemeiata pe violenta. Lumea aceasta este parazitata de puteri potrivnice lui Dumnezeu incepand de la cadere.

Fascinatia de rau este violenta ucigasa, ca o atractie irationala de  ucidere. Fiecare om are aceasta foarte ascunsa sau mai prezenta, in functie si de violenta din neamul lui. Pe asta se bazeaza si producatorii de filme horor si numarul mare de oameni care le vizioneaza.


Emotia este ceea ce simte trupul intr- o situatie din afara. Daca trupul nu poate face ceea ce emotia ii cere (sa fuga, sa se apere), atunci emotia se depoziteaza in trup, formandu- se ca niste noduli. (cum e cazul vietii intrauterine sau a copilariei timpurii) Acum s-a descoperit unde se stocheaza aceste amintiri: fiecare organ intern este invelit intr-o membrana ca o pielita alba . Cand e o emotie stocata, se face o bula de apa in acea pielita, ca un nodul. Aceste emotii stocate creeza situatii in care sa poata elibera, dar din pacate la nesfarsit, pana hotaram sa ne eliberam de tiparele emotionale si sa vindecam trauma initiala.
Atata timp cat ramanem in memoria acestui trup, suntem in logica violentei ucigase.
Noi venim in aceasta lume, facand parte din aceasta lume, avand o partitura mai bogata sau mai saraca, in functie de partiturile parintilor.
Aceste partituri se transmit prin ADN si noi alegem cum citim si cantam partitura, si unele din emotiile de acolo poate ca nu le vom activa.

Acum sunt tot felul de terapii de eliberare emotionala, dar eliberarea este cumva pana la moarte, pentru ca firea nu poate fi vindecata prin asta, nefiind o asumare completa si vindecare.

Intoarcerea si vindecarea este favorabila mai ales in neputinta. Taina este ca o omul e neputincios. Noi avem tehnici ca sa putem cat mai multe. Vine o vreme cand nu mai putem continua fara a face o schimbare.


Omul tanjeste pentru iesirea din robia violentei ucigase, pentru ca e o fiinta insetata de pace si iubire.
Setea fiind infinita, nu poate fi implinita cu ceva finit. Dorinta omului este de a deveni ca Dumnezeu, cu Dumnezeu.
Omul insetat de Dumnezeu se izbeste de propria neputinta si lucrarea raului.

Raul este o facere, o lucrare, o energie creata. Cineva este rau pentru ca face ceva rau si face ceva rau pentru ca face fara Dumnezeu. Lucrarea Botezului nu este stergerea necuratiei trupului, ci deschiderea spre cugetul cel bun al lui Dumnezeu( conform Epistola 1 a Sf Ap Petru, cap 3,10-22)

De cate ori luptam impotriva raului sau ca sa schimbam pe cineva devenim ucigasi.

Primul pas de iesire din aceasta logica este unirea omului cu Dumnezeu prin Sfintele Taine.

Lupta dintre bine si rau se da in inima mea.

Cunoscuta si acceptata, slabiciunea omului devine marturie a milei lui Dumnezeu.


La un moment dat nimic nu mai merge. De ce nu mai merge? Pentru ca m- am indepartat de locul intalnirii care este neputinta mea.

Experienta neputintei in Hristos este simultana cu venirea si lucrarea harului lui Dumnezeu care face ca insasi limita asumata sa devina har.
Daca nu ne rugam, lucrarea iertarii o facem tot cu egoul. Egoul nostru e foarte destept, are masterate, doctorate si e foarte bun teolog. El poate sa aranjeze si sa faca toate, dar face EL, fara Dumnezeu si lucrarea nu e vindecatoare. (MS)