91. Să nu mai astepti să se schimbe ceilalti ca să iubesti

Tu nu ești doar cel care cade în capcanele schemelor vechi. Tu ești și, mai adevărat, cel care Îl cunoaște și-L strigă pe Domnul. Tu știi deja al cui e gândul că ești mincinos când ceri ajutor de la Domnul. Da, vrăjmașul îți atacă egoul care moare din lipsa plăcerii-durere pe care ni le oferim prin dependențe și codependență. Da, acum mori, dar tu deja știi că suntem vii numai dacă înviem mereu și mereu și nu zbătându-ne să supraviețuim în închisoare. 
Nu uita, că mintea cu care percepi „adevărurile” acestea este a ta, dar nu e toată, ci doar partea ei bolnavă. 
Acceptă că acești casnici ai tăi sunt „vrăjmașii tăi”, dar nu uita că tot ei sunt și cei mai de aproape dintre aproapele pe care ai porunca, și acum și putere, să-i iubești. Ai însă nevoie să nu mai intri tu în jocurile psihologice care v-au întemeiat până acum relațiile. 
Și să te rogi, să binecuvântezi mereu cerând în continuare smerenie și răbdare, să mulțumești mai departe pentru fiecare firicel de libertate și bucurie și să nu mai aștepți să se schimbe ceilalți ca să iubești. Domnul e cu tine și în tine și se bucură să-L duci la ai tăi ca să-i iubească mai de aproape prin tine. Deocamdată! (MS)