119. Atentia duhovniceasca ne indreapta spre Domnul, nu spre noi

Dacă atenţia pe care o dăm păcatelor este una psihologică, gustul amar va dăinui mereu, pentru că nu putem să ne bucurăm de mizeria noastră şi orgoliul egoului nu suportă să fie aşa nevrednic. 


Dacă însă vorbim de atenţie duhovnicească, vom descoperi nădejdea pe care o avem în Domnul, încredere în iubirea Lui, conştientizarea micimii noastre şi a mizeriei noastre, în paralel, deodată cu mila şi iubirea Lui! 
Atunci, atenţia va fi pe Domnul şi nu pe noi şi Bucuria Lui va năvăli în noi! (MS)