Homosexualitatea este o boală vindecabilă. Nu, eu nu am
abilitatea de a vindeca homosexualitatea, dar, pentru că Dumnezeu m-a
ajutat să simt în inima mea durerea celor care suferă de această boală
și care nu și-au anesteziat durerea cu plăcerea păcatului, m-am rugat
lui Dumnezeu să mă facă slujitoarea și acestui fel de durere.
Primul pas spre vindecare este acceptarea faptului că tulburările psiho-somatice numite homosexualitate
sunt simptomele unei boli și nu manifestări firești. De mult folos este
și descoperirea cauzelor îmbolnăvirii, dar vindecarea adevărată vine
numai prin lucrarea harului în noi. Mântuitorul S-a întrupat ca să ne
vindece. Așa cum pe mine mă poate vindeca de răutate,
egoism, așa pe oricine poate vindeca de orice boală.
Apoi, pasul următor este să descoperim prin rugăciune și pocăință că
noi, că omul, persoana umană, nu e totuna cu bolille sale. Dacă cineva
spune: sunt homosexual, șansele sale de vindecare sunt mici pentru că se
identifică cu boala. Dar dacă acceptă că suferă de această tulburare
sau că are această orientare fără a se identifica cu ea, va intra în
etapa următoare de vindecare, care constă în descoperirea libertății
ipostasului, persoanei de a spune nu pornirilor sau manifestărilor firii.
Apoi, această dimensiune sănătoasă a omului, persoana în sensul
duhovnicesc al cuvântului, va putea intra în relație personală, directă
cu Persoana Mântuitorului, Cel Care ne vindecă. De aici încolo harul,
energia necreată a lui Dumnezeu, primit prin Sfintele Taine, va fi
„metabolizat” de rugăciune, în special de Rugăciunea lui Iisus și toate
se vor schimba.
O mare importanță în tratament o are iertarea, atât cea dăruită celor
care ne-au rănit de-a lungul timpului, cât și cea primită de la
Dumnezeu pentru cele ale noastre. (MS)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu