264. Iertarea, bunăvoința de a ierta ne deschid inima către mila lui Dumnezeu

Lucrarea în timpul săptămânii înseamnă rugăciune pentru cele descoperite și practicarea rugăciunii și a binecuvântării cât mai des posibil.
Comportamentele care te-au rănit și cu care tu te-ai rănit și ai rănit și pe ceilalți sunt de cele mai multe ori neintenționate. În orice caz, imposibil de controlat cu voința. De fiecare dată credem că dacă ne-am controla mai mult am reuși să evităm răul, dar nu-i adevărat. Mintea conștientă și voința noastră nu au puterea să controleze aceste porniri care vin din adâncul rănit al inimii. Iertarea, bunăvoința de a ierta ne deschid inima către mila lui Dumnezeu, iar rugăciunea deasă și conștientă ne aduce harul vindecător, care pătrunde în acea beznă a adâncului și ne luminează, ne vindecă. Vindecându-se acel adânc, cele de deasupra, adică cuvintele și comportamentul se schimbă și ele. (MS)

263. Universul e trupul lărgit al omului

Cred că omul, fiecare om, inima fiecărui om e centrul universului și că universul e trupul lărgit al omului... Adică în acest fel ne învață cei învățați de Duhul Sfânt.
Dar, cel mai important lucru pentru noi este să devenim conștienți că fiecare gând, cuvânt și gest al nostru influențează întregul univers și se „întipărește” în „carnea” lui care este și a nosatră!
Să medităm cu frică și cutremur la această măreție și responsabilitate a noastră! (MS)

262. Ce înseamnă să trăiești pentru Cineva

Când suferim, suferim pentru că trăim pentru câte ceva. Or, orice ceva este epuizabil. Numai când trăim pentru Alt-Cineva, Dumnezeu, devenim noi înșine cineva, după chipul Său și cei din jurul nostru încetează de a mai fi „obiectele dorințelor noastre”, devenind și ei, fiecare în parte cineva. (MS)

261. Bunătatea care este sau se lucrează prin mine este darul lui Dumnezeu

Eu sunt uimită că mă vedeți bună, dar de multe ori nu am încotro și accept că atitudinea mea sau cuvintele mele au un efect bun în viața voastră. Apoi, recitind întrebarea și rugându-mă Măicuței Domnului, am primit un răspuns: bunătatea care este sau se lucrează prin mine este darul lui Dumnezeu și rodul strădaniei mele de a fi mereu aproape de El și de a-L chema în fiecare firicel de viață pe care o trăiesc. Ei, și dacă eu, ținând în mintea mea, în inima mea Numele Domnului și prezența pe care mi-o oferă prin această chemare, am suferit o asemenea schimbare în bine a firii, cum ar putea să fie cea care L-a ținut întreg în ființa sa, cea care I-a dat naștere, care I-a oferit trupul său. (MS)

260. Să fii atent acum la durerea din inima ta și să-L chemi pe Domnul acolo

Fiecare lovitură are două aspecte: unul dureros și născător de plângere de milă și indignare în fața nedreptății lui Dumnezeu și celălalt o ocazie de trezire, de ieșire din carapacea deprinderilor somnambulești. Să fii atent acum la durerea din inima ta și să-L chemi pe Domnul acolo. Așa vei afla că nașterea ta din nou nu s-a terminat. Și să nu uiți că nimic din ce ai dobândit până acum pe Cale nu ai pierdut. (MS)

259. Cum se trăiește durerea sufletească?

Să trăiești durerea ca pe o durere de naștere, te naști prin această durere. Deci, să nu stai pe masa de operație, ci pe cea de naștere. Această naștere s-o trăiești nu ca mama care naște, ci ca pruncul care se naște, că și pe el îl doare. (MS)

258. Care e menirea ta, tinere?

Să trăiești cu Hristos, în Hristos, oriunde ai fi și orice ai face. Pentru asta e nevoie de o conectare serioasă și responsabilă la mila lui Dumnezeu, care coboară în adâncul nostru bolnav și ne vindecă. Important este să fim atenți, chiar să pândim cumva momentele în care slăbiciunea noastră și răutățile care țâșnesc din ea ne amenință sau chiar ne atacă. Atunci, în acele momente, să ne îndurăm să-L chemăm pe Domnul ca să vindece acele stări, pentru că din ele țâșnesc comportamentele distructive pentru noi și pentru cei din jur.
Și, la fel de important este să-I mulțumim lui Dumnezeu, să fim recunoscători. Să-I mulțumim pentru tot ce e frumos și bun, răspândind și în jur această stare de conectare la bunătatea lui Dumnezeu. (MS)

257. Ce lipsește din familie?

Ce lipsește cel mai adesea din familie?
Dumnezeu! Nu e Dumnezeu! O fi o icoană, pe perete, dar nu e Dumnezeu! Aduceți-L acolo! Veniți la biserică și luați-L acasă! Așa veți pune început bun!

256. Despre fericire

Ce faci atunci când nimic pare că nu-ți aduce fericire?
Să te pocăiești, maică! Să te întorci la Dumnezeu! Să te uiți la viața ta și s-o schimbi, s-o dai lui Dumnezeu să ți-o schimbe!

255. Femeia submisivă?

Photo by João Silas on Unsplash

Este adevărat mitul conform căruia femeia trebuie să fie submisivă bărbatului, într-un cuplu?
În primul rând, nu e un mit, citește Noul Testament, citește Epistolele. Apoi, te rog să nu fii submisivă, ci, pur și simplu, să-l asculți pe soțul tău, să-ți tai voia în fața voii lui Dumnezeu ca să fii iubită și bucuroasă.