252. Asta-i voia lui Dumnezeu! Vrea să fie cu tine!

Cum să-mi dau seama dacă ce fac acum e voia lui Dumnezeu și aceasta e calea mea prin care pot fi de ajutor celorlalți, de exemplu, facultatea la care studiez?

Photo by Samuel Giacomelli on Unsplash

Nuuu... Dumnezeu nu se ocupă cu chestii din astea: „Doamne, ce facultate vrei să fac?” Mai vine câte unul și mă întreabă: „Ce vrea Dumnezeu - să mă călugăresc sau să mă însor?” Dumnezeu nu vrea așa ceva. A face voia lui Dumnezeu înseamnă ca orice ai face, să faci poruncile Lui: să ierți, să iubești, să nu judeci, să te spovedești, să te împărtășești. Ești la facultatea asta? Pocăiește-te, spovedește-te, împărtășește-te, nu păcătui, nu naviga pe internet 😊 - asta-i voia lui Dumnezeu! Vrea să fie cu tine! Te duci la altă facultate? Ia-L din nou cu tine! Zicea un părinte că Dumnezeu e ca GPS-ul: „ai greșit drumul? Reconfigurăm!” Vezi că ești pe autostrada greșită? Nu deznădăjdui! Ascultă-ți GPS-ul care-ți spune: „Reconfigurăm și ne întoarcem!” 😊 Asta este!

251. Fă voia lui Dumnezeu acolo unde ești

Photo by Miguelangel Miquelena on Unsplash

Cum să găsim un serviciu pentru noi care să fie în voia lui Dumnezeu?
Nu există! Ci fă voia lui Dumnezeu acolo unde ești: nu judeca, roagă-te pentru cei care îți fac rău, binecuvintează-i, nu primi gânduri rele, lucrează pentru angajatorul tău ca pentru Dumnezeu, renunță total la voința ta și atunci Dumnezeu, văzând că ți-ai făcut tema, îți va găsi El un alt loc de muncă. Dar până atunci, stai acolo unde ești! Degeaba plecăm dintr-un loc într-altul, copii. Tot ce ni se întâmplă este înlăuntrul nostru și noi mergem cu noi înșine oriunde ne-am duce. Desigur, nu te angaja sau nu rămâne într-un loc în care ești obligat să păcătuiești!

250. Nu vedem decât ce cunoaștem

Photo by Vince Fleming on Unsplash

Cum să ne raportăm la persoanele ipocrite? Cum să ne ferim de ipocrizie?
Dumnezeu nu lucrează cu cei ipocriți, ci doar cu ipocrizia mea. Zice „Siluana, harul este pentru ipocrizia ta!” Nu mi-a dat niciodată har pentru ipocrizia celuilalt. M-am rugat pentru celălalt, să-l scape Dumnezeu, dar mie nu mi-a dat să fac ceva pentru el, ci pentru ipocrizia mea. Deci, copilul meu, când vezi ceva la cineva, ține minte vorba acelui psiholog, pe care eu tot o amintesc: când vezi ceva la cineva și îndrepți un deget arătând înspre acela, alte trei degete către cine sunt îndreptate? Către tine! Da? Acela-i ipocrit? Eu sunt de trei ori mai ipocrit decât celălalt! „Doamne, vindecă sufletul meu!” Așa pot să-mi văd ipocrizia, altminteri nu vedem... Nu vedem decât ce cunoaștem. Și... să-ți fie milă! Sentimentul care vindecă este mila! Ce greu trebuie să-i fie unui ipocrit! Asta știm din experiență!

249. Orice om e omul lui Dumnezeu!

Cum ne putem da seama că am găsit omul trimis de Dumnezeu pentru a ne face o familie?

Photo by Roksolana Zasiadko on Unsplash

Cum am putea găsi un om care să nu fie al lui Dumnezeu? Orice om e omul lui Dumnezeu! Important e dacă omul respectiv lucrează cu Dumnezeu, dacă-I răspunde lui Dumnezeu, dacă el Îi spune lui Dumnezeu „Dumnezeul meu”, dacă se simte acasă în Sfânta Biserică! Și aici îl pui repede la încercare, nu-i mare lucru.

248. Despre talanți

Cum să-mi descopăr talanții și să-mi câștig existența slujindu-i pe alții cu harul pe care Dumnezeu l-a pus în mine?
Să faci o listă. Am o teorie: talanții sunt defectele noastre. Dumnezeu ne-a dat niște calități, așa, ca să putem trăi, dar ne-a dat niște defecte speciale, care sunt talanții noștri. Și zice: „Uite, Siluana, îți dau o furie, cum numai Sfântul Gheorghe a avut. Ăsta-i talantul cel mai valoros. Cu harul Meu, tu vei transforma această furie în...” Încă nu știu în ce. Am crezut că în blândețe, dar văd că nu e asta, o fi altceva. Dar știu mereu că El ne transformă, că mereu e altfel. Deci ia-ți defectele și cheamă-L pe Dumnezeu în ele - ăștia sunt talanții!

247. Nu-L mai căuta, maică, lasă-te găsită!

De ceva timp sunt atrasă de spiritualitate, de credință. Citesc despre asta, ascult ce spun oamenii inițiați, merg la biserică, dar încă nu pot spune că L-am găsit pe Dumnezeu și că I-am simțit iubirea. Ce să fac, să trăiesc toată teoria pe care o știu și să nu mă mai simt frustrată?

Vorbește cu Dumnezeu, maică! Spune: „Doamne, ce să fac eu, că nu simt? Doamne, dă-mi să simt că Te iubesc!”. Păi dacă trăiești în locul în care te uiți la altul, cum să simți? Știi cu cine semeni? cu cineva care-i pune o floare în ureche și spune nu miroase. Nu acolo, maică, nu asta-i „gaura” pentru miros 😊. Să ne folosim diecare organ pentru ce e potrivit! Părintele Ghelasie de la Frăsinei zicea că toți credincioșii, toți creștinii Îl caută pe Dumnezeu, numai ortodocșii se lasă găsiți! Nu-L mai căuta, maică, lasă-te găsită, că e acolo! Fă tot ce-ți cere în Biserica Lui și-ți va vindeca simțirea. Curaj!

246. Cum putem iubi constant într-o lume atât de inconstantă?

Photo by Myeongseon Song on Unsplash

Doar în credință să fim constanți, perseverenți, adică să fim credincioși. Și în dragoste să fim mereu credincioși și Domnul ne va hrăni dragostea cum Singur El știe. Doar să fim cu Hristos! Și mereu ne va conduce Duhul Lui. Duhul Sfânt merge cu noi peste tot. Dumnezeu merge cu noi peste tot. Nu, nu constanță cu orice preț! M-a acuzat odată cineva că eu nu am nu știu ce principii. Auzi-l, Doamne! Dar principiile ce sunt? Niște jaloane, niște pereți de beton, între care mă îngrămădesc. Să fii constant, să te ții de cuvânt - poți s-o pățești ca Irod. Și-a ținut cuvântul, maică, și l-a omorât pe sfântul Ioan, că și-a dat cuvântul față de Salomeea, că îi dă orice. Nu, nu, nu! Călcați-vă cuvântul, schimbați-vă, dar în conlucrare strânsă cu harul! Suntem mișcători, suntem schimbători! Fără constanță de-asta așa, prostească!

245. Dependența de relații toxice

Când nu poți pune capăt unei relații toxice înseamnă că ai devenit dependent de chimia sentimentelor negative pe care le ai în această relație. Ca un alcoolic care ar vrea să nu mai bea, dar nu poate. Așa că fii hotărât și roagă-te: Doamne, vindecă sufletul meu de dependența de frică, rușine, ură, mânie... ce trăiești tu în această relație. Și evită întâlnirile, așa cum un alcoolic evită cârciuma ca să se poată lăsa de băut. Dacă vrei să te vindeci!
***
Grija pentru a nu fi perceput negativ este o patimă, o boală a sufletului de care e bine să-I ceri lui Dumnezeu să te vindece. E din mândrie, slavă deșartă. Domnul te va lumina, rugându-te. De fapt, celălalt, dacă te chinuie, nici nu te percepe „pozitiv”. El, de fapt, are nevoia ca tu să suferi. Are nevoie să vadă că te tulbură, că te chinuie.
***
Foarte multe relații, chiar și în familii sunt bazate pe aceste „servicii” reciproce între victimă și călău. Principala cauză este o căutare și o continuare a atmosferei din familia de bază. E nevoie să conștientizăm și să ne întrebăm inima dacă dorește cu adevărat să trăiască o viață diferită de cea a părinților și bunicilor sau dorește să trăiască pe pilot automat același blestem.
Spovedește-te des, împărtășește-te și lucrează cu harul la vindecarea sufletului tău. (MS)

244. Voia lui Dumnezeu nu se exprimă printr-o listă de indicații precise

”Voia lui Dumnezeu nu se exprimă printr-o listă de indicații precise: ce să faci, cum să faci, când să faci, ci este purtarea Lui de grijă, mila Lui, dragostea Lui care ne urmează oriunde am merge și orice am face. Scopul lui Dumnezeu este să ne aducă la mântuire, la sfințenie, la bucuria pe care nimic nu o ia de la noi. Pentru asta ne dă harul Lui pe care îl obținem prin Sfintele Taine în Biserică și îl lucrăm prin rugăciune și fapte bune. Apoi totul depinde de noi cum folosim harul.” (MS)

243. Numai Dumnezeu ne poate vindeca de dependenta de rautate

În principiu, am o părere bună despre tot ce este pozitiv pentru că faptele, cuvintele, gândurile pozitive ne fac viața pozitivă. Atât pe cea lăuntrică cât și pe cea din jurul nostru.
Răutatea care ne chinuie, ne distruge pe noi și lumea se lucrează mai întâi prin gânduri și cum bine spui, noi am învățat și am moștenit tendința de a folosi mai mult răul, crezând că asta ne apără de răul exterior. Mulți dintre noi, oamenii, am ajuns dependenți de răutate.
De aceea am anumite rezerve față de curentul gândirii pozitive, în sensul că nu poate rezolva problema la rădăcina ei.
Numai Dumnezeu ne poate vindeca de dependența de răutate, de plăcerea de a fi răi sau de plăcerea de a ni se întâmpla ceva rău. Așa că, acest curent dacă este supraalimentat cu „curentul Duhului Sfânt”, este nu numai bun, dar și indicat pentru orice om care vrea să iasă din mocirla răutății. Și, „curentul Duhului Sfânt” va deveni mai lucrător, mai roditor pe măsură ce „practicăm” viața în Biserică. Fără această practică, gândurile, oricât ar fi de pozitive, ne pot fi ușor spulberate de ispite și încercări. (MS)