260. Să fii atent acum la durerea din inima ta și să-L chemi pe Domnul acolo

Fiecare lovitură are două aspecte: unul dureros și născător de plângere de milă și indignare în fața nedreptății lui Dumnezeu și celălalt o ocazie de trezire, de ieșire din carapacea deprinderilor somnambulești. Să fii atent acum la durerea din inima ta și să-L chemi pe Domnul acolo. Așa vei afla că nașterea ta din nou nu s-a terminat. Și să nu uiți că nimic din ce ai dobândit până acum pe Cale nu ai pierdut. (MS)

259. Cum se trăiește durerea sufletească?

Să trăiești durerea ca pe o durere de naștere, te naști prin această durere. Deci, să nu stai pe masa de operație, ci pe cea de naștere. Această naștere s-o trăiești nu ca mama care naște, ci ca pruncul care se naște, că și pe el îl doare. (MS)

258. Care e menirea ta, tinere?

Să trăiești cu Hristos, în Hristos, oriunde ai fi și orice ai face. Pentru asta e nevoie de o conectare serioasă și responsabilă la mila lui Dumnezeu, care coboară în adâncul nostru bolnav și ne vindecă. Important este să fim atenți, chiar să pândim cumva momentele în care slăbiciunea noastră și răutățile care țâșnesc din ea ne amenință sau chiar ne atacă. Atunci, în acele momente, să ne îndurăm să-L chemăm pe Domnul ca să vindece acele stări, pentru că din ele țâșnesc comportamentele distructive pentru noi și pentru cei din jur.
Și, la fel de important este să-I mulțumim lui Dumnezeu, să fim recunoscători. Să-I mulțumim pentru tot ce e frumos și bun, răspândind și în jur această stare de conectare la bunătatea lui Dumnezeu. (MS)

257. Ce lipsește din familie?

Ce lipsește cel mai adesea din familie?
Dumnezeu! Nu e Dumnezeu! O fi o icoană, pe perete, dar nu e Dumnezeu! Aduceți-L acolo! Veniți la biserică și luați-L acasă! Așa veți pune început bun!

256. Despre fericire

Ce faci atunci când nimic pare că nu-ți aduce fericire?
Să te pocăiești, maică! Să te întorci la Dumnezeu! Să te uiți la viața ta și s-o schimbi, s-o dai lui Dumnezeu să ți-o schimbe!

255. Femeia submisivă?

Photo by João Silas on Unsplash

Este adevărat mitul conform căruia femeia trebuie să fie submisivă bărbatului, într-un cuplu?
În primul rând, nu e un mit, citește Noul Testament, citește Epistolele. Apoi, te rog să nu fii submisivă, ci, pur și simplu, să-l asculți pe soțul tău, să-ți tai voia în fața voii lui Dumnezeu ca să fii iubită și bucuroasă.

254. Inima sau mintea?

Photo by Nathan Dumlao on Unsplash

Atunci când inima ne îndreaptă spre o cale, iar mintea ne îndreaptă spre alta, ce ar fi bine să ascultăm - inima sau mintea?
Pe Domnul! Că și inima, și mintea sunt bolnăvioare, da? Inima, când e curată, trebuie neapărat ascultată. Așa că, pune mâna și curățește-ți inima! Până atunci, îl ascultăm pe Domnul. Sunt însă intuiții ale inimii pe care merită să le ascultăm, dar cu rugăciune. Că nu știi ce zace în inimă!

253. „Doamne, mie dă-mi puterea, mie dă-mi harul!”

Atunci când soția se străduiește să nu se supere, să fie bună, să fie atentă cu soțul, dar celălalt nu observă strădania, ce este indicat să facem? Continuăm fără să așteptăm să fim observați sau încercăm să ne evidențiem eforturile?

Photo by rawpixel on Unsplash

Da, nu vă evidențiați eforturile, ci faceți eforturi pentru Hristos. Când facem efort pândind să vedem dacă celălalt răspunde la efortul nostru, asta se numește schimb, reciprocitate. Fă-o pentru Hristos! „Doamne, nu vreau nicio răsplată!” Ce răsplată mai mare e decât că eu rămân bună când el e rău? Eu iubesc când el nu mă iubește. Doamne, ce să vreau mai mult? Tu faci minuni cu mine, că, altfel, aproape oricine iubește când e iubit, dar tocmai aici e: „Doamne, mie dă-mi puterea, mie dă-mi harul!”, și te va ajuta. Și gândurile te vor ajuta. Sigur că asta presupune și ceartă, puteți să vă certați, pentru că uneori nu putem spune anumite lucruri decât când ne certăm, dar aveți grijă, în timp ce vă certați, să ziceți „Doamne, ajută-mă! Doamne, miluiește!” Și nu vă jigniți! Puteți să discutați: „Când tu trântești ușa, eu tresar și mi-e frică.”. „Când tu vorbești urât, mă doare și eu nu mai vreau lucrul ăsta.”Când îi spui cu rugăciunea în gând, în inimă, te rogi să continui să-l iubești, dar în același timp îi și comunici celuilalt ce dorești și ce aștepți. În mod sănătos, nu neapărat cu ceartă. Aceste tensiuni apar. Au apărut și între apostoli. Să nu fim noi mai sfinți decât Sfinții Apostoli, nu? Curaj!

252. Asta-i voia lui Dumnezeu! Vrea să fie cu tine!

Cum să-mi dau seama dacă ce fac acum e voia lui Dumnezeu și aceasta e calea mea prin care pot fi de ajutor celorlalți, de exemplu, facultatea la care studiez?

Photo by Samuel Giacomelli on Unsplash

Nuuu... Dumnezeu nu se ocupă cu chestii din astea: „Doamne, ce facultate vrei să fac?” Mai vine câte unul și mă întreabă: „Ce vrea Dumnezeu - să mă călugăresc sau să mă însor?” Dumnezeu nu vrea așa ceva. A face voia lui Dumnezeu înseamnă ca orice ai face, să faci poruncile Lui: să ierți, să iubești, să nu judeci, să te spovedești, să te împărtășești. Ești la facultatea asta? Pocăiește-te, spovedește-te, împărtășește-te, nu păcătui, nu naviga pe internet 😊 - asta-i voia lui Dumnezeu! Vrea să fie cu tine! Te duci la altă facultate? Ia-L din nou cu tine! Zicea un părinte că Dumnezeu e ca GPS-ul: „ai greșit drumul? Reconfigurăm!” Vezi că ești pe autostrada greșită? Nu deznădăjdui! Ascultă-ți GPS-ul care-ți spune: „Reconfigurăm și ne întoarcem!” 😊 Asta este!

251. Fă voia lui Dumnezeu acolo unde ești

Photo by Miguelangel Miquelena on Unsplash

Cum să găsim un serviciu pentru noi care să fie în voia lui Dumnezeu?
Nu există! Ci fă voia lui Dumnezeu acolo unde ești: nu judeca, roagă-te pentru cei care îți fac rău, binecuvintează-i, nu primi gânduri rele, lucrează pentru angajatorul tău ca pentru Dumnezeu, renunță total la voința ta și atunci Dumnezeu, văzând că ți-ai făcut tema, îți va găsi El un alt loc de muncă. Dar până atunci, stai acolo unde ești! Degeaba plecăm dintr-un loc într-altul, copii. Tot ce ni se întâmplă este înlăuntrul nostru și noi mergem cu noi înșine oriunde ne-am duce. Desigur, nu te angaja sau nu rămâne într-un loc în care ești obligat să păcătuiești!